Creșterea accesului la o educație timpurie de calitate în România

Există dovezi semnificative că serviciile de educație timpurie de înaltă calitate au un impact mai mare asupra succesului școlar al copiilor și asupra bunăstării lor emoționale și sociale decât orice altă etapă a educației (Whitebread, Kuvalja și O’Connor, 2015).

România are un sistem de educație timpurie concentrat mai ales asupra copiilor de 3-6 ani. Educația ante-preșcolară este limitată în clipa de față, rezultat al dezmembrării sistemului public de creșe în anii `90. Cheltuielile alocate educației timpurii sunt atât sub media statelor OCDE, cât și sub media Uniunii Europene.

Pentru a îmbunătăți calitatea educației timpurii, pentru a oferi un nivel adecvat de acces, dar și pentru a reduce inechitatea din sistemul educațional, sunt propuse o serie de măsuri derivate din rezultatele Proiectului „România Educată”:

Obiectivul 1: Creșterea accesului la educația timpurie și la serviciile de îngrijire a copilului

• Creșterea finanțării alocate educației timpurii. Alocând doar 0,36% din PIB pentru educația timpurie, România se află cu mult sub media OCDE și UE în materie de finanțare alocată creșelor, grădinițelor și centrelor de zi. În unele state nordice cu participare ridicată la educația timpurie, alocarea se apropie de 2% din PIB;
• Garantarea dreptului legal la acces. Acest model a fost utilizat în alte state OCDE, obligând autoritățile competente să dezvolte o rețea adecvată de instituții de educație timpurie pentru a respecta prevederile legii. Pentru educația ante-preșcolară, această garanție ar putea acoperi doar o parte a segmentului de vârstă 0-3 ani;
• Dezvoltarea unei abordări integrate privind educația timpurie pentru diverse segmente de vârstă. Separarea ciclului preșcolar de cel ante-preșcolar și diviziunea responsabilității administrative pot împiedica buna funcționare a sistemului de educație timpurie;
• Creșterea diversității formelor de educație timpurie oferite. Statele europene oferă tot mai frecvent o diversitate de tipuri de educație timpurie, atât servicii pentru părinți care muncesc, cât și pentru cei aflați în afara forței de muncă. Se extind, de asemenea, ofertele de îngrijire și educație oferite la domiciliu;
• Alte măsuri includ programe speciale de îngrijire și educație pentru copiii din medii dezavantajate, cartografierea nevoilor reale (pentru a identifica zonele prioritate de investiții) și întărirea standardelor de calitate din educația timpurie.

Obiectivul 2: Dezvoltarea unui curriculum pentru educația timpurie

• Crearea unui echilibru între nevoia de formare a competențelor pre-școlare și dezvoltarea socio-emoțională armonioasă a copilului. Această abordare include un accent pus pe joc/joacă, dar și pe dezvoltarea abilităților de auto-determinare și luare a deciziilor în rândul copiilor;
• Ca parte a acestor eforturi, este importantă identificarea de zone-cheie de formare. Acestea pot varia de la muzică și literație de bază la etică și limbi străine;
• Structurarea curriculumului pe grupe de vârstă. Deși în cea mai mare parte a statelor OCDE există o etapizare curriculară în funcție de vârsta copiilor, există eforturi pentru asigurarea unei tranziții coerente între etapele educației timpurii și învățământul școlar;
• Implementarea efectivă și dezvoltarea capacității. O revizuire periodică a curriculumului este necesară, fiind utilă existența unei structuri de experți responsabile de acest lucru, mai ales în contextul apariției de inovații pedagogice sau schimbări de tendințe internaționale.

Obiectivul 3: Dezvoltarea competențelor și calificărilor personalului din educația timpurie

• Identificarea competențelor necesare personalului din educația timpurie. Acest proces este necesar mai ales pentru personalul din educația ante-preșcolară, sector mai puțin dezvoltat. Ca parte a acestui proces, ar putea fi definite atât competențele-cheie necesare angajaților (de exemplu: înțelegerea dezvoltării copilului sau organizarea unui mediu stimulant), cât și o serie de elemente prescriptive necesare educației copiilor;
• Dezvoltarea unei abordări unitare de formare a personalului din educația timpurie și stabilirea unor standarde de acces în profesie;
• Dezvoltarea formării continue a personalului din educația timpurie. Acest proces necesită o identificare a principalelor zone în care este nevoie de activități de formare profesională continuă, inclusiv prin cartografierea competențelor necesare, conform unor practici deja existente în statele OCDE.

La finalul propunerii de politică publică se regăsește o schemă a etapelor propuse pentru implementarea măsurilor de reformare a educației timpurii

Documentul poate fi consultat aici.